In 2019 am aflat despre o traditie, un ritual german tare frumos - Rauhnacht.
Se intampla de pe 21 decembrie, intre solstitiul de iarna si Craciunul, cand iti stabilesti dorintele pentru noul an si dureaza pana pe 6 ianuarie, cand - dupa ce ai ars una cate una cele 13 dorinte, incepand din 25 decembrie - aflii care este rezolutia care pica in resposabilitatea ta in noul an.
De restul se ocupa spiritele carora le-ai incredintat dorintele si aparent acestea se vor indeplini, cate una pe luna. Dar cea de-a 13 ramane exclusiv in grija ta si trebuie sa incerci constant sa o implinesti.
Am aflat despre acest obicei de la o prietena pe care mi-am facut-o anul trecut, la un curs de noi profesori de yoga, unde am fost asistenta profesorului meu.
Sabrina mi-a povestit despre cele 13 dorinte pentru noul an pe care le scrii pe foi identice de hartie, le impaturesti sa nu le poti citi, si, incepand din 25 decembrie pana pe 6 ianuarie, arzi in fiecare zi cate una pana cand aflii care este cea care iti ramane de indeplinit.
Eu si Andrei ne-am facut "lista" chiar pe 25 anul trecut si am purces la ars dorinte pana pe 6 ianuarie, cand am ramas cu ultima hartiuta, rezolutia pentru 2020.
Long story short, amandoi am fost surprinsi sa descoperim ca am ramas cu una dintre dorintele pe care le pusesem acolo doar ca sa fie, sa implinim cifra.
Culmea este ca desi dorintele ramase pareau cat se poate de banale si chiar ne-am amuzat teribil pe tema asta, cand am descoperit cu ce rezolutie a ramas fiecare de pus in practica, am constata odata pusa in miscare, a avut un efect pozitiv total neasteptat.
Aparent dorintele care ni se pareau noua importante au pierit in foc si, inteleg acum, citind un pic despre aceasta traditie, ca celelalte dorinte au fost aparent rezolvate de Univers. Pfiu, ce bine!
Anyway, ma bucur teribil ca incepe un nou an pentru ca am ocazia sa intorc foaia, sa ma uit la pagina alba care e 2021 si sa-mi stabilesc cateva teluri. Suna pompos, cateva "obiective". Suna corporatist. Cateva.. "dorinte" pentru 2021. Asa.
E o ocazie buna sa ma uit in urma, la dorintele stabilite pentru 2020, cele pe care mi le amintesc, sa vad ce s-a schimbat, daca intr-adevar s-au intamplat. Si sa constat ce s-a schimbat in anul care a trecut.
Ce mi-am dorit pentru 2020?
- Sa fac din practica mea de yoga un lucru regulat si stabil - indeplinit
- Sa invat bine Ashtanga Primary Series si sa pot sa o predau cu tot cu numaratoarea in Sanskrita - indeplinit
- Sa pot sa practic si sa predau doar Ashtanga, dorinta indeplinita de pandemie cand s-au inchis studiourile de yoga pentru care lucram, s-au cernut si cei care au pastrat dorinta de a practica si au descoperit nevoia de a o face unii care poate nu o aveau in lista de to do, cu atat mai putin la capitolul "prioritati". A aparut Zoom in viata mea. - indeplinit.
Facand toate astea, dar mai ales tinandu-ma cu religiozitate de practica zilnica, am descoperit cu uimire cate beneficii mi-a adus in viata de dincolo de salteaua de yoga:
- Am inceput sa ma trezesc devreme, chiar foarte devreme vara, din dragoste pentru aceasta practica; altfel. temperaturile ridicate din timpul zilei faceau imposibila practica, iar cantitatea de transpiratie pe care am descoperit ca sunt in stare sa o elimin devenea exagerata si facea unele posturi foarte periculoase, aproape de nerealizat . Sunt posturi de echilibru pe care nu poti sa le faci cand picura transpiratia de pe tine si genunchii aluneca indubitabil de pe brate, fara posibilitatea sa faca vreo "priza".
- Mi-am schimbat, incet incet, alimentatia. Am ramas vegetariana, dar am inceput sa renunt treptat la alimentele pe care nu le digeram ok si care nu-mi aduceau aportul necesar de nutrienti si energie pentru practica de a doua zi. Asa au disparut painea (cel mai greu aliment la care a trebuit sa renunt sau sa-l limitez la maxim), cartofii albi (iarasi, unul dintre alimentele mele preferate care inca mai constituie (foarte rar) "treat-ul" meu de sambata sau duminica, in ziua de pauza), pastele s-au imputinat ca frecventa, pestele si fructele de mare la fel. Am inlocuit laptele de migdale cu laptele de soia cu vanilie (pentru cereale) si cel fara zahar (pentru ciocolata calda). Am inceput sa-mi fac singura granola - salveaza o gramada de timp dimineata sa ai toate ingredientele pentru breakfast la un loc, gata pregatite de pus in bol.
Nautul, lintea, quinoa si orezul sunt de baza acum, Andrei imi gateste cateva feluri in fiecare saptamana pe care le combin cu mereu cu orez, cartofi dulci sau conopida, broccoli, ciuperci pleurotus si.. cam atat. Rareori mananc pizza cu branza si struguri facuta de Andrei si o simt mereu a doua zi. :)) Vinul e aproape imposibil de baut, Andrei a renuntat sa-mi mai toarne, folosim amandoi un singur pahar si cafeaua a ramas ceva ce-mi place enorm sa miros. Au disparut aproape de tot lactatele pe care le mai consumam cand si cand: untul pe care acum il mananc foarte rar cu o paine crocanta de secara care-mi place foarte tare - Knackerbrot, parmezanul (no pasta, no parmezan), cascavalul (s-au imputinat vizibil burgerii de conopida, pentru ca e prea frig pentru gratare si pentru ca nu ma ajuta deloc a doua zi, la practica, desi sunt buuuuuni!!). Altceva nu-mi vine in minte. Anyway, acum practica dicteaza ce mananc.
- Jump back si jump through - legatura fluida dintre posturi in Ashtanga; nici nu ma gandeam sa atentez la asa ceva, dar tot pandemia m-a ajutat sa fac cateva cursuri cu David Robson si Jelena Vesic care, adaugate sfaturilor si ajustarilor de nepretuit de la profesoara mea, Irene Zaarour, m-au ajutat sa incep sa lucrez la capitolul asta.
Jump back si jump through-urile din Ashtanga presupun sa-ti ridici corpul in maini dupa aproape fiecare postura asezata din serie. Si sunt multe. Fiecare gram conteaza. Asadar dieta conteaza.
- In anul 2020 imi propusesem sa particip la cateva workshopuri si ezitam intre Laruga Glasser si David Robson & Jelena Vesic, in Goa; imi doream enorm sa ajung sa practic cu Sharath Jois intr-unul dintre orasele din Europa unde urma sa vina in vizita. Niciunul dintre aceste evenimente nu s-a mai intamplat, DAR...
Pandemia le-a mutat online. Si in perioda aprlie-iulie am facut 3 cursuri foarte interesante cu David Robson si zeci de practici ghidate Full Primary on-line cu Sharath Jois, plus 2 workshopuri cu Laruga Glasser.
Profesoara mea a continuat sa ne indrume online si offline, cand s-a putut. Sunt foarte recunoscatoare pentru asta, pentru toate aceste lucruri care s-au intamplat in viata mea, in perioada pandemiei, pentru comunitatea din care fac parte si care ma sustine. Incerc sa fac acelasi lucru la randul meu.
Si! Am inceput sa predau clase de yoga la Asociatia Ashtanga, locul unde care imi doream foarte tare sa ma alatur echipei, sa apartin.
Pe plan personal, familial:
- Am petrecut mai mult timp impreuna, loved it! Ne-am uitat la filme, am citit impreuna, am mai facut una-alta prin casa.
- L-am redescoperit pe Eric ca pe o persoana adulta, aproape matura, pe drum spre maturitate.. Invat sa am incredere in el. Si desi mai are nevoie de structura si de un ocasional reminder pentru lista lui de to-do legata de scoala si educatie, trebuie sa spun ca sunt mandra de el. A fost primul an in care s-a culcat si s-a trezit singur pentru scoala, nu i-am mai verificat temele, a devenit mai responsabil.
Imi doresc foarte tare sa mearga sa studieze la o universitate si sa-si construiasca un viitor stralucit. In ce domeniu vrea el. Mai e un pic pana acolo, noi il sustinem.
- Am inceput sa gatim mai mult acasa, am invatat ce trebuie sa fie in frigider si ce nu, am incercat sa mancam impreuna in fiecare zi, de cate ori a fost posibil.
- Mi-am facut un program saptamanal de curatenie care ma ajuta enorm sa nu mai intru in panica atunci cand e dezordine in casa, pentru ca stiu ca mai sunt X zile pana la curatenie. :) Achizitia lui Roomba este un mare plus, Andrei a avut dreptate. Si ADHD-ul meu legat de curatenie e happy & chill. Big relief!
- S-au cernut prietenii, au aparut cativa prieteni noi, au stragnat cativa vechi si am recreat o punte cu prietena mea cea mai buna, stabilindu-ne o zi pe saptamana cand vorbim la telefon.
Cred ca tot practica m-a ajutat aici. N-am fost niciodata o persoana organizata si acum imi pare ca toata viata mea e asezata intr-un tabel de la care ma abat foarte rar si niciodata de tot. Adica I bend the rules, dar nu sar nimic.
Poate nu reusesc sa fac curat vineri, pentru ca a aparut ceva in program si atunci impart curatenia in 2, miercuri si joi. Dar o fac. O facem, eu si Roomba. Rezultatul? Casa e (aproape) mereu curata, permanent. Come visit anytime, :)
Sau.. poate nu ma trezesc la 7:00 iarna, cand nu program fix, poate intarzii in pat pana la 8-9, dar practica se intampla imediat dupa ce beau apa cu lamaie si neti pot-ul pentru curatarea nasului. Restul zilei se intampla dupa.
- Am reusit sa citesc "Yoga Sutras", sa termin "Ashtanga Yoga - Practice and Philosophy" a lui Gregor Maehle, citesc "Bhagavad Gita" si din nou "The Yoga Sutras of Patanjali" a lui Edwin Bryant.
- Lucrez la seria 2, Intermediate, din Ashtanga si la expresia completa a unor posturi din Primary Series.
- Anul asta am primit de la mama o scrisoare pe care nici eu, nici sora mea nu credeam sa o primim vreodata, Am descoperit o data in plus ca de la ea am invatat sa vorbim jumate in romana, jumate in engleza. Ce face Eric si generatia lui acum e doar perfectionarea "melajului". :))
Atat pentru acum.
Sigur lista ar putea fi mai lunga si poate am omis lucruri importante, dar ma bucur ca mi-am acordat timp sa o fac.
Rezolutiile mele pentru 2021?
10 am scris anul asta, avand in vedere ca le-am facut astazi, 1 ianuarie si planuiesc sa aflu "deznodamantul", dorinta care mi-e harazita s-o duc la indeplinire, pe 10 ianuarie.
Le-am scris, le-am impaturit si le-am pregatit pentru procesul de eliminare prin foc. Sa vedem ce decide Universul ca trebuie sa fac anul asta!
Gata, inchei aici ca s-a trezit Andrei si vreau sa incep sa lucrez la o rezolutie. :)
2021, fii bun!
Nu e cea mai reusita poza, dar e singura de la ora 00:00.