Vineri seara, 15 ianuarie. Anul a inceput de putin timp, am reluat activitatile (munca) de si mai putin timp si totusi ma simt epuizata. Nu psihic, culmea, pe planul asta am senzatia ca ma pot sa o duc mult si bine. Dar corpul simt ca cedeaza. Aiurea, vineri cand aproape am terminat ce mai aveam de facut si ma pregatesc sa ma relaxez. Taman atunci constat ca nu mai vrea. Si mai erau cateva maruntisuri de facut..
Rareori mi se intampla sa ma trezesc ca sunt epuizata, sa incerc sa apas pedala de acceleratie si sa simt ca are efectul opus, corpul incetineste si vrea pauza. Am noroc ca nu ma imbolnavesc, probabil ca s-ar intampla daca nu mi-as acorda cele 2 zile de stat in casa, in pijama, rebooting. :)
N-am stiut niciodata sa-mi acord ragaz, sa iau pauze. De curand am invatat sa dozez efortul si asta numai datorita practicii de 6 zile pe saptamana. Altfel nu as avea cum. Dar uite ca chiar si asa, cu atentie, tot mai dau chix. E o lectie si aici, o invat, cu umilinta. Nu-mi place sa zac, nu-mi place sa fiu bolnava si sa am nevoie de ajutor. Mi se pare ca ar trebui sa fiu capabila sa ma descurc. De cele mai multe ori reusesc. Dar uneori ai nevoie de pauza totala. Si de o mana de ajutor. Si sa lasi interminabila lista de "to do" sa astepte, chiar nu sta nimeni si nimic in loc daca nu le faci pe toate.
Si invat. Ca si atunci cand te simti "fully charged" e bine sa o iei usor si sa te asiguri, ca undeva pe lista de to do, iti programezi si timp pentru tine. Carti, filme, lumanari parfumate, pijama, patura preferata, pisici, catei, loved ones.. Si totul e ok.
Weekend frumos!