Rest day

Duminica e ziua mea de pauza. De la tot. Nu fac practica, nu ies din casa, nu ma schimb de pijama pana seara, cand trec la alta pijama. And I love it.

Cel mai mult imi place sa stau cu baietii mei - si nu facem nimic special. Fiecare isi vede de treaba lui, de pasiunile lui, dar suntem impreuna. Conteaza enorm. Pentru ca duminica e ziua in care ma incarc. Si cand suntem impreuna, ma incarc cel mai bine, simt ca adun o gramada de energie pentru saptamana urmatoare.

Copilul are 15 ani. Nu prea vrea sa mai stea cu noi si e normal: isi cauta identitatea, drumul lui, vrea sa fie altfel decat noi si atunci are nevoie de timpul si spatiul lui. Si incercam sa nu-l invadam.

Dar uneori, foarte rareori in ultimul timp, sta cu noi la povesti. Ca azi dimineata. Am mancat impreuna, toti 3, am povestit, am ras. Momentele astea devin din ce in ce mai pretioase, pentru ca sunt rare si desi as vrea sa-l tin langa mine, stiu ca trebuie sa-l las sa se dezvolte cum si in ce directie vrea el. Treaba noastra acum e sa il sustinem.

N-am facut poza, n-am nimic care sa-mi aminteasca de momentul asta, incerc doar sa-l descriu in cuvinte si sa-l pastrez undeva, in inima. E un warm & fuzzy feeling, ca dupa un film bun. Romantic, normal. :)

Incepe o saptamana noua, plina, cu 6 zile de practica si mai e putin din iarna. Cel putin teoretic, suntem in ultima luna de iarna. Abia astept sa infloreasca plantele, sa infrunzeasca pomii, sa stam mai mult afara, la soareeee. Sa-mi iau cartile si sa ma mut afara, sa schimb canapeaua cu sezlongul. Desi ambele au farmecul lor. Invat sa-mi placa si lucrurile care nu-mi plac la prima vedere. Frigul, iarna si posturile ca Bhekasana si Laghu Vajrasana. :))

P.S.: Acesta e coltul meu preferat iarna. :)

O saptamana frumoasa!

Love,

Andreea